Tranzactie negociata de avocati sau mediere?

Tranzactie negociata de avocati sau mediere?

Care este deosebirea intre mediere si tranzactie negociata de avocati?

De ce sa utilizez medierea cand avocatul meu poate negocia o tranzactie cu avocatul celeilalte parti?  O intrebare des intalnita in special in randul celor obisnuiti cu serviciile unui avocat, intrebare care isi poate gasi raspunsul citind acest articol.

Contractul de tranzactie este definit in Noul Cod Civil ca fiind contractul prin care partile doresc sa stinga un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi sau prin transferul de drepturi de la una din parti catre cealalta.

Tranzactia presupune existenta unui drept litigios concretizat printr-un proces aflat pe rol.

Tranzactia se margineste numai la obiectul ei, fara a avea neaparat ca efect rezolvarea conflictului care a dat nastere litigiului respectiv.

Partile, asistate de avocati, negociaza obiectul dedus litigiului, sub imperiul obligativitatii dat de tergiversarea procesului, de cheltuielile litigioase, de spaima unei solutii impuse de instanta. De cele mai multe ori negocierea se face direct intre avocati, fara a fi necesara prezenta partilor.

Tranzactia poate fi facuta numai dupa inceperea litigiului, valoarea taxei de timbru se restituie in proportie de 50%.

 

Medierea, in schimb, se poate utiliza in orice faza a unui conflict, indiferent de amploarea acestuia si de numarul de parti implicate. Acordul de mediere dobandeste valoarea unei hotarari judecatoresti executorii prin prezentarea lui la instanta, numai cu plata unei taxe de  timbru judiciare de 20 lei.

Medierea are la baza tehnici de analiza ale conflictului. Mediatorul, pornind de la pozitiile initiale ale partilor in cadrul conflictului, descopera alaturi de acestea care sunt cu adevarat interesele si nevoile acestora, facilitand generarea de solutii optime pentru rezolvarea amiabila a conflictului. De multe ori solutiile gasite sunt surprinzatoare si poate chiar de alta natura comparativ cu dorintele partilor la intrarea in mediere, partile fiind mult mai multumite astfel de rezultat.

In mediere partile pot fi sau nu asistate de avocati. In conflictele dificile, sau cele cu o inalta incarcatura emotionala, in care partile nu doresc sa stea fata in fata in prezenta mediatorului, acesta actioneaza ca un intermediar intre cele 2 parti in sedinte de mediere separate, identificand punctele comune care vor permite construirea unei intelegeri amiabile.  Adeseori, in timpul negocierilor, partile sunt retinute in a isi exprima pozitia, de teama ca cealalta parte sa nu foloseasca in propriul avantaj aceste informatii, periclitand astfel rezultatul negocierii. In aceste situatii, existenta mediatorului si posibilitatea acestuia de a purta discutii separate, confidentiale cu partile, conduce la gasirea zonelor de apropiere, maximizand calitatea negocierii si finalizarea acesteia.

Intotdeauna partile vor fi multumite de ceea ce isi asuma pentru ca in mediere nu exista obligativitate, participarea acestora la procedura de mediere fiind de buna voie.

Mediatorul trebuie sa conduca medierea in mod nepartinitor si sa asigure un permanent echilibru intre parţi.

Poate face obiectul medierii orice tip de conflict in care partile, cu ajutorul mediatorului, sunt dispuse sa accepte dialogul.